proiect al Academiei Europene a Societății Civile, lansat în 2014
marți, 24 iunie 2025
luni, 23 iunie 2025
Citim zilnic din poezia Renatei Verejanu, aduce noroc
Acuarelă
Trag plapuma ruşinii pe corpul meu bronzat:
O, cum mai latră gerul, trezind întregul
stat.
Strâng pumnii disperării sub capul meu,
fierbinte
Nu cred să te iubească de astăzi înainte
Aşa altcineva.
Ci visele ca mrejele, ca un desiş ghimpos...
Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până
la os,
De parcă-ar stărui cerul
în carnea-mi să se împlânte,
Ca-n mine tinereţea o viaţă să tot cânte.
Ci alt vis mă trezeşte, mă lasă pălmuită,
Şi ca nicicând bogată, şi ca nicicând
iubită...
Eu dintr-un vis în altul aş trece nopţi
întregi
Când ochii tăi senini – ascultătorii regi,
Mi-s pază lângă buze, şi-mi însoţesc
silaba...
Ca fiarele nicicând să-şi vâre-n cântec laba.
În
trenul meu erai şi tu
Eu vin de la Zilele Nichita Stănescu... -
Vei citi în satisfacția care mă predomină...
Mă scuzi, cine ar putea să-mi spună,
De cât timp te afli lângă mine
Stăpânul ochilor triști și frumoși?
Prin câte gări am trecut împreună
În noaptea de vis,
nedumerită și ea...
Vorbește, stăpânul gurii pline cu șoapte
Din preajma mea...
Da, eu vin de la Zilele Nichita Stănescu.
Din câte știu, eram singură în compartiment.
Undeva am mai văzut acești ochi albaștri
Ce-mi pătrund atât de tainic în piept...
Posibil, m-am dezbrăcat să dorm liniștită,
Citind din creația unui mare poet...
Cu martie încerc să mă-apropii
Cu martie din ochii tăi am să plec...
Niciunde
Şi mai zic,
că sunt mândră în sufletul tânăr…
Altă bogăţie unde să fie?
Cine-mi răspunde?
Niciunde…
Iertarea se ţine de mine din copilărie
Şi cerul iubirii în furtuni mă ascunde...
Și plouă prin mine:
Niciunde… Niciunde...
Sufletul tânăr ştie s-alinte, în siguranţă
Şi gânduri frumoase, senine, fecunde...
Îmi împrospătează sângele cu puţină speranţă…
În inima mamei e cald ca niciunde…
Şi ce mândră am fost în sufletul tânăr,
În prima mea dimineață...
Unul, Soarele, ştie tăcut a pătrude
Adâncul plin cu iubire şi viaţă…
Cine-mi răspune?…
Niciunde...
Niciunde,
Rog-u-te, de dragostea-mi nu te ascunde
Nor sihastru, politizat
De câte ori te-am iubit -
Atâtea secole te-am botezat
Sub privirile celor ce nu li-i dat a iubi.
După ce îţi trăieşti pe deplin adevărul
Nu ai unde ascunde mirarea
Ce pârjoleşte zarea sufletului tău
Din care frumos mă inspir...
Cine mă aude?
Răspunde!
Bat clopotele destinului meu:
Niciunde...
luni, 9 iunie 2025
Festivalul care aduce noroc
Regulamentul
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL de POEZIE „RENATA VEREJANU”
ediția a XII-a, se desfășoară
în perioada 1 martie - 31 august 2025
(extras din Regulament)
Pentru a participa la cea de-a XII-a ediție a Concursului,
participanții expediază:
Secțiunea ”Poezie de autor” - 2 poezii de autor, din care una dedicată
CV, 1-3 poze color.
Materialele se primesc în perioada 1 martie - 31 iulie 2025.
Secțiunea ”Recital” - comunicați titlul poeziei
din opera poetică a scriitoarei Renata Verejanu,
pe care o veți recita,
CV, 1-3 poze color.
Etapele locale/raionale/sectoriale
la această secțiune se produc în perioada
Secțiunea ”Poezia în viziunea artiştilor plastici” - expediaţi
1-5 lucrări inspirate de poezii concrete din
opera poetică a Renatei Verejanu,
CV, 1-3 poze color.
poeziilor Renatei Verejanu
( 2 pagini A4 pe marginea unei cărți,
a unui grupaj de poeme sau a unei poezii, sau un Interviu),
CV, 1-3 poze color.
Secțiunea ”Traduceri” - 1-5 poezii ale Renatei Verejanu, alese din grupajul care va fi plasat pe acest blog,
(nu traducere mot-a-mot, ci traducere artistică)
în oricare altă limbă
vorbită pe Pământ, CV, 1-3 poze color.
Secțiunea ”Compoziție” - un cântec pe versuri
de Renata Verejanu
(în oricare limbă pe care o vorbește
compozitorul sau interpretul),
CV, 1-3 poze color.
La toate cele șase Secțiuni materialele se primesc
în perioada 1 martie - 31 iulie 2025.
Toate materialele se expediază la E-mail: festivalnationalrv@gmail.com
Fiecare concurent poate participa maximum în 3 secțiuni.
La Festivalul Internațional de Poezie - Renata Verejanu
pot participa cetățeni indiferent de țara de reședință, naționalitate,
religie, stare socială, fără a fi vreo limită de vârstă.
Festivalul nu admite nici o taxă de participare.
Serviciul de Presă al
Academiei Europene a Societății Civile,
autorul și realizatorul proiectului
E-mail: festivalnationalrv@gmail.com
P.S. Organizatorii Festivalului supotră cheltuielile
de cazarea și hrana membrilor Juriului Internațional,
arenda sălii, lumină, aparatură, sunet,
tipărituri (diplome, ecusoane, afișe, banere, invitații,
Trofee, medalii, insigne și altă atributică a festivalului),
cadouri, mass-media, video, foto-sesiuni,
promovarea în ziare și reviste, radio și TV, online,
editarea ANTOLOGIEI color a festivalului etc.
E-mail: festivalnationalrv@gmail.com
sâmbătă, 17 mai 2025
Lucian Blaga - la 130 ani de la naștere
Ajungând la comunicarea
dintre conștient și inconștient, unde se naște metafora, și creându-și un
timp al nemuririi, pornind de la omul „perfect, nevinovat,
paradisiac” despre care vorbea Neitzsche în Voința de putere,
deschizându-și „ochiul cunoașterii”, precum mărturisește în poemul „Tristețe
metafizică”, Lucian Blaga va concepe „un om deplin”. Omul, despre care
Poetul scria în poemul „Sat natal” că e „prietenul mic
al țărânii din sat” și
poartă acum în sine „febra eternității”. Lucian Blaga îşi înfăţişează programul
lirosofic nu în temeiul timpului abstract, ci al tuturor dimensiunilor lui: timpul
de ieri, timpul de azi, timpul de mâine. Prins în imaginea
mişcătoare a eternităţii (după Platon), timpul la care se referea Blaga nu
era atât timpul vieţii sale, cât timpul nemuririi sale, durata
căruia e măsura talentului şi importanţa mesajului pentru noile generaţii
printre care trăieşte deja nu autorul, ci opera sa.
Cercetând funcția gnoseologică a metaforei, în eseul „Geneza
metaforei și sensul culturii” (primul eseu din Trilogia culturii,
din care vom cita în acest studiu), Blaga vorbește despre omul „devenit om”
(neapărat subiect creator), deoarece „în om s-a finalizat evoluția” și dincolo
de el „nu mai e posibilă o nouă specie biologică, superioară lui”. Prin această
constatare, vorbind de „poziția centrală a omului în lume”, despre omul care
într-un fel sau altul ar fi „încoronarea de nedepășit a evoluției”, despre „destinul
creator”, – lirosoful invocă „eforturile gândirii” ale generațiilor viitoare.
Or, dintotdeauna el a fost preocupat de Omul „înzestrat cu un destin creator de
cultură (metaforică și stilistică)”, „cu sacrele sale rădă- cini abisale” și o
lansare măreață de „intenții revelatorii”.
Omul creator se lansează „în existența întru mister și revelare”, plină de primejdii, tulburătoare, dinamică și creatoare. După Blaga, „omul, silit, prin propria sa constituție spirituală, să exprime lumea concretă exclusiv prin abstracțiuni”, prin „redare indirectă, instantanee, a concretului”, creează metafora. Or, „geneza metaforei plasticizante e un moment nonistoric, care ține de geneza constituției spirituale „om” ca atare”, precum afirmă lirosoful în Trilogia Culturii. Metafora plasticizantă „ține definitiv de ordinea structurală a spiritului uman. În acest discurs, smuls din „spiritul modernităţii dramatice”, eul blagian se admiră, se prețuiește, se vrea senin și luminos, conștientizând că Dumnezeul căutat de toți e în fiecare, e în cuvânt, în gând, putând fi chiar în conștiința de sine. Pe cât te crezi Om, pe atâ- ta Îl poți cunoaște pe Dumnezeu… Dimensiunile care conviețuiesc în Lucian Blaga „într-o armonie desă- vârşită”, și care sunt rodul opțiunilor sale „poetice şi filosofice”, generează ferma conştiinţă de sine: a puterii creatoare ca putere absolută, și convingerea, tot atât de fermă că prin comunicarea continuă între conştient şi inconştient este dobândită metafora. Întruparea logosului Dumnezeiesc în metafore moderne îl ajută pe om să simtă necesitatea receptării mesajului proaspăt, nou, cu atât mai mult cu cât imaginea atinge inima înainte de a atinge inteligenţa (Michel Quenot).
Mai mult în Revista „MICUL PRINȚ”









.jpg)






