NICIUNDE
Şi mai zic,
că sunt mândră în
sufletul tânăr…
Altă bogăţie unde să fie?
Cine-mi răspunde?
Niciunde…
Iertarea se ţine de mine
din copilărie
Şi cerul iubirii în
furtuni mă ascunde...
Și plouă prin mine:
Niciunde…
Sufletul tânăr ştie
s-alinte, în siguranţă
Şi gânduri frumoase,
senine, fecunde...
Îmi împrospătează sângele
cu puţină speranţă…
În inima mamei e cald ca
niciunde…
Şi ce mândră am fost în
sufletul tânăr,
În prima mea dimineață...
Unul, Soarele, ştie tăcut
a pătrude
Adâncul plin cu iubire şi
viaţă…
Cine mă aude?…
Imensitatea...
Niciunde,
Rogu-te, de dragostea-mi
nu te ascunde
Nor sihastru, politizat
De câte ori te-am iubit,
Atâtea secole te-am
botezat
Sub privirile celor ce nu
li-i dat a iubi
După ce îţi trăieşti pe
deplin adevărul
Nu ai unde ascunde
mirarea
Ce pârjoleşte zarea
sufletului tău
Din care frumos mă
inspir...
Cine mă aude?
Răspunde!
Bat clopotele destinului
meu:
Niciunde...
Pentru potențialii participanți la ediția a VIII a
Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu” -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu