Magia soarelui din fântână

 

Ovidiu Bufnilă

scriitor,  România

 

Renata Verejanu

este o poetă a Magiei

Magia soarelui din fântână

sau despre Magia Speranţei

 

(scurt eseu despre Renata Verejanu)

       

 

  Renata Verejanu este o poetă a Magiei. 

Renata Verejanu este o poetă a Speranţei. 

Lumile ei poetice te cuprind pe negândite. Te prind în vârtejul metaforei. Îţi schimbă până şi numele, respiraţia, gândurile. 

Renata Verejanu are o forţă metaforică rară. 

Ea construieşte acolo unde alţii dezidesc. Ea ridică un fuior de lumină acolo unde alţii cultivă penumbra. Ea se încăpăţânează. Ea luptă. Ea spune. Ea strigă. Metafora ei este ecou. Ecourile pe care le reverberează Renata Verejanu în lumea largă au forţă. Trec prin ferestrele închise. Deschid casele ferecate. Casele gândurilor ferecate.

            Renata Verejanu spune, deschis, răspicat, cu iubire, cu fervoare. 

Ritmul ei poetic devine maiestuos de multe ori. Fanfarele ei trec pe strada mare vălurând cu alămurile lor regimul diurn, regimul nocturn, inima. Inima păstrează un loc central în poezia iubită de Renata Verejanu. Inima ei pulsează. Inima ei transmite lumii întregi mesajul ei de iubire. Inima ei spune tuturor adevărul. Poate că adevărul ei doare. Poate că pe unii îi sperie. Poate că-i chiar îngrozeşte pe unii. Ei şi? 

Renata Verejanu vorbeşte oamenilor despre frumuseţea inimii. 

Renata Verejanu vorbeşte lumii întregi despre frumuseţea iubirii. 

Renata Verejanu vorbeşte tuturor cu o voce curată, limpede, puternică. 

În poematica ei, Renata Verejanu aruncă soarele în fântână pentru ca mai apoi, sorbind apa, oamenii să cunoască Magia.

            Renata Verejanu vorbeşte prin metaforele ei acvatice despre Speranţă. Ea cultiva Magia Speranţei pretutindeni pentru ca cei care trebăluiesc în penumbră să fie puşi în lumină. Magia Speranţei ne prinde pe negândite în văluririle ei aducându-ne mai aproape de adevăr. 

Renata Verejanu ştie că adevărul doare. 

Renata Verejanu ştie că adevărul e incomod de multe ori. 

Renata Verejanu ştie că adevărul arde răul.

Renata Verejanu ştie că adevărul e antidot la nelume, la neiubire, la nelumină. Dar ce e nelumea? Dar ce e neiubirea? Dar ce este nelumina? Magia Speranţei face să ne clocotească sângele în vine. Magia Speranţei ne apără de rău. Magia Speranţei pare să fie şansa noastră de a fiinţa înspre lumină. Acolo ne duce Renata Verejanu, către lumină. Soarele pe care Renata Verejanu îl aruncă în fântână e mai mult decât metaforă. E un semn. E un semn al unei poematici de forţă. E un semn viguros. Pentru că Renata Verejanu nu umblă cu jumătăţi de măsură. Pentru că Renata Verejanu nu face nici un fel de compromis. Ea glăsuieşte în inima magiei. Ea spune în inima magiei. Ea luptă în inima magiei.

            Renata Verejanu este o luptătoare adevărată. 

Iar poezia ei este strigăt, este dangăt de clopot, este larmă de iubire. 

Renata Verejanu aruncă soarele în fântână semn că noi oamenii trebuie să avem curaj. Căci lipsirea de curaj ne face nevolnici. Căci lipsirea de curaj ne trânteşte în genunchi. Şi atunci? Ce ne-ar mai rămâne? Dar nu. Vom citi poezia aceasta îmbărbătându-ne. Vom inspira această poezie. Iar această poezie va fi mereu inima noastră.

Renata Verejanu este o poetă a Magiei.

Renata Verejanu este o poetă a Speranţei.

Renata Verejanu este o poetă a Inimii.

O poetă care ştie să lupte pentru adevăr. O poetă adevărată, neînfricată care dă metaforei un suflu nou, proaspăt, puternic, plin de speranţă.

 

Ziarul „Copiii Europei” și proiectele îndrăgite

Ziarul „Copiii Europei” 

Revista „Micul Prinț” promovează lumea talentată

Revista „Micul Prinț”

 

Citim zilnic din poezia Renatei Verejanu, aduce noroc

Acuarelă

 

Trag plapuma ruşinii pe corpul meu bronzat:

O, cum mai latră gerul, trezind întregul stat.

Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte

Nu cred să te iubească de astăzi înainte

Aşa altcineva.

 

Ci visele ca mrejele, ca un desiş ghimpos...

Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os,

De parcă-ar stărui cerul

în carnea-mi să se împlânte,

Ca-n mine tinereţea o viaţă să tot cânte.

Ci alt vis mă trezeşte, mă lasă pălmuită,

Şi ca nicicând bogată, şi ca nicicând iubită...

Eu dintr-un vis în altul aş trece nopţi întregi

Când ochii tăi senini – ascultătorii regi,

Mi-s pază lângă buze, şi-mi însoţesc silaba...

Ca fiarele nicicând să-şi vâre-n cântec laba.

 

În trenul meu erai şi tu

 

Eu vin de la Zilele Nichita Stănescu... -

Vei citi în satisfacția care mă predomină...

Mă scuzi, cine ar putea să-mi spună,

De cât timp te afli lângă mine

Stăpânul ochilor triști și frumoși?

Prin câte gări am trecut împreună

În noaptea de vis,

 nedumerită și ea...

Vorbește, stăpânul gurii pline cu șoapte

Din preajma mea...

Da, eu vin de la Zilele Nichita Stănescu.

Din câte știu, eram singură în compartiment.

Undeva am mai văzut acești ochi albaștri

Ce-mi pătrund atât de tainic în piept...

Posibil, m-am dezbrăcat să dorm liniștită,

Citind din creația unui mare poet...

 

Cu martie încerc să mă-apropii

Cu martie din ochii tăi am să plec...

Niciunde

 

Şi mai zic,

că sunt mândră în sufletul tânăr…

Altă bogăţie unde să fie?

Cine-mi răspunde?

Niciunde…

Iertarea se ţine de mine din copilărie

Şi cerul iubirii în furtuni mă ascunde...

Și plouă prin mine:

Niciunde… Niciunde...

Sufletul tânăr ştie s-alinte, în siguranţă

Şi gânduri frumoase, senine, fecunde...

Îmi împrospătează sângele cu puţină speranţă…

În inima mamei e cald ca niciunde…

Şi ce mândră am fost în sufletul tânăr,

În prima mea dimineață...

Unul, Soarele, ştie tăcut a pătrude

Adâncul plin cu iubire şi viaţă…

Cine-mi răspune?…

Niciunde...

 

Niciunde,

Rog-u-te, de dragostea-mi nu te ascunde

Nor sihastru, politizat

De câte ori te-am iubit -

Atâtea secole te-am botezat

Sub privirile celor ce nu li-i dat a iubi.

După ce îţi trăieşti pe deplin adevărul

Nu ai unde ascunde mirarea

Ce pârjoleşte zarea sufletului tău

Din care frumos mă inspir...

Cine mă aude?

Răspunde!

Bat clopotele destinului meu:

Niciunde...

Festivalul care aduce noroc

 

Regulamentul

Comunicat de presă

Academia Europeană a Societății Civile comunică:

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL de POEZIE „RENATA VEREJANU”
ediția a XII-a, se desfășoară
în perioada 1 martie - 31  august 2025

(extras din Regulament)

Pentru a participa la cea de-a XII-a ediție a Concursului,
participanții expediază:

Secțiunea ”Poezie de autor” - 2 poezii de autor, din care una dedicată 
                                                    CV, 1-3 poze color.
Materialele se primesc în perioada 1 martie - 31 iulie 2025.

Secțiunea ”Recital” - comunicați titlul poeziei
din opera poetică a scriitoarei Renata Verejanu,
pe care o veți recita,
 CV, 1-3 poze color.
               Etapele locale/raionale/sectoriale
       la această secțiune se produc în perioada
                
Secțiunea ”Poezia în viziunea artiştilor plastici” - expediaţi
                 1-5 lucrări inspirate de poezii concrete din
                 opera poetică a Renatei Verejanu,   
                 CV, 1-3 poze color.

Secțiunea ”Eseu/ Interviu” - un Eseu pe marginea
             poeziilor Renatei Verejanu 
           ( 2  pagini A4 pe marginea unei cărți, 
            a unui grupaj de poeme sau a unei poezii, sau un Interviu),
                                               CV, 1-3 poze color.
                               
Secțiunea ”Traduceri” - 1-5 poezii ale Renatei Verejanu, alese din grupajul care va fi plasat pe acest blog,
   (nu traducere mot-a-mot, ci traducere artistică)
                    în oricare altă limbă 
          vorbită pe Pământ, CV, 1-3 poze color.
                                     
Secțiunea ”Compoziție” - un cântec pe versuri
                           de Renata Verejanu
          (în oricare limbă pe care o vorbește 
         compozitorul sau interpretul), 
            CV, 1-3 poze color.

La toate cele șase Secțiuni materialele se primesc 
 în perioada 1 martie - 31 iulie 2025.
                         
Toate materialele se expediază la E-mail: festivalnationalrv@gmail.com

Fiecare concurent poate participa maximum în 3 secțiuni.

Spectacolul de Gală și Decernarea Premiilor 

se va desfășura la 6 septembrie 2025,

la Chișinău, Republica Moldova. 

Învingătorii vor primi invitație 

la Gala de Decernare a Premiilor.

La Festivalul Internațional de Poezie - Renata Verejanu
pot participa cetățeni indiferent de țara de reședință, naționalitate, 
religie, stare socială, fără a fi vreo limită de vârstă.
Festivalul nu admite nici o taxă de participare.

Serviciul de Presă al
Academiei Europene a Societății Civile,
autorul și realizatorul proiectului

E-mail: festivalnationalrv@gmail.com

Învingătorii vor primi diplome unice, medalii, trofee și

premii bănești.

P.S. Organizatorii Festivalului supotră cheltuielile 

de cazarea și hrana membrilor Juriului Internațional, 

arenda sălii, lumină, aparatură, sunet, 

tipărituri (diplome, ecusoane, afișe, banere, invitații,

Trofee, medalii, insigne și altă atributică a festivalului), 

cadouri, mass-media, video, foto-sesiuni, 

promovarea în ziare și reviste, radio și TV, online, 

editarea ANTOLOGIEI  color a festivalului etc. 

Pentru doritorii de la participa 

la Ceremonia de Decernare a Premilor

și a rămâne pentru a doua zi -

o cameră pentru 2 persoane 

cu toate comoditățile costă 

12 euro/persoană.

Rezervarea din timp.

 

str.Pușkin 24, 2012, Chișinău, Republica Moldova,

E-mail: festivalnationalrv@gmail.com

sau E-mail: uniuneadecreatie@yahoo.com
tel. 022 226675  sau 068582011

Echipa Festival

Lucian Blaga - la 130 ani de la naștere

Daniel Verejanu: 

OMUL „NEVINOVAT”, „PARADISIAC”, „OMUL DEPLIN” 

ÎN CREAȚIA LIRICĂ ȘI FILOSOFICĂ A LUI LUCIAN BLAGA

Ajungând la comunicarea dintre conștient și inconștient, unde se naște metafora, și creându-și un timp al nemuririi, pornind de la omul „perfect, nevinovat, paradisiac” despre care vorbea Neitzsche în Voința de putere, deschizându-și „ochiul cunoașterii”, precum mărturisește în poemul „Tristețe metafizică”, Lucian Blaga va concepe „un om deplin”. Omul, despre care Poetul scria în poemul „Sat natal” că e „prietenul mic

al țărânii din sat” și poartă acum în sine „febra eternității”. Lucian Blaga îşi înfăţişează programul lirosofic nu în temeiul timpului abstract, ci al tuturor dimensiunilor lui: timpul de ieri, timpul de azi, timpul de mâine. Prins în imaginea mişcătoare a eternităţii (după Platon), timpul la care se referea Blaga nu era atât timpul vieţii sale, cât timpul nemuririi sale, durata căruia e măsura talentului şi importanţa mesajului pentru noile generaţii printre care trăieşte deja nu autorul, ci opera sa.

Cercetând funcția gnoseologică a metaforei, în eseul „Geneza metaforei și sensul culturii” (primul eseu din Trilogia culturii, din care vom cita în acest studiu), Blaga vorbește despre omul „devenit om” (neapărat subiect creator), deoarece „în om s-a finalizat evoluția” și dincolo de el „nu mai e posibilă o nouă specie biologică, superioară lui”. Prin această constatare, vorbind de „poziția centrală a omului în lume”, despre omul care într-un fel sau altul ar fi „încoronarea de nedepășit a evoluției”, despre „destinul creator”, – lirosoful invocă „eforturile gândirii” ale generațiilor viitoare. Or, dintotdeauna el a fost preocupat de Omul „înzestrat cu un destin creator de cultură (metaforică și stilistică)”, „cu sacrele sale rădă- cini abisale” și o lansare măreață de „intenții revelatorii”.

Omul creator se lansează „în existența întru mister și revelare”, plină de primejdii, tulburătoare, dinamică și creatoare. După Blaga, „omul, silit, prin propria sa constituție spirituală, să exprime lumea concretă exclusiv prin abstracțiuni”, prin „redare indirectă, instantanee, a concretului”, creează metafora. Or, „geneza metaforei plasticizante e un moment nonistoric, care ține de geneza constituției spirituale „om” ca atare”, precum afirmă lirosoful în Trilogia Culturii. Metafora plasticizantă „ține definitiv de ordinea structurală a spiritului uman. În acest discurs, smuls din „spiritul modernităţii dramatice”, eul blagian se admiră, se prețuiește, se vrea senin și luminos, conștientizând că Dumnezeul căutat de toți e în fiecare, e în cuvânt, în gând, putând fi chiar în conștiința de sine. Pe cât te crezi Om, pe atâ- ta Îl poți cunoaște pe Dumnezeu… Dimensiunile care conviețuiesc în Lucian Blaga „într-o armonie desă- vârşită”, și care sunt rodul opțiunilor sale „poetice şi filosofice”, generează ferma conştiinţă de sine: a puterii creatoare ca putere absolută, și convingerea, tot atât de fermă că prin comunicarea continuă între conştient şi inconştient este dobândită metafora. Întruparea logosului Dumnezeiesc în metafore moderne îl ajută pe om să simtă necesitatea receptării mesajului proaspăt, nou, cu atât mai mult cu cât imaginea atinge inima înainte de a atinge inteligenţa (Michel Quenot). 

Mai mult în Revista „MICUL PRINȚ”

9 mai 2025 - Lucian Blaga 130 ani de la naștere

Chișinău, Biblioteca „Transilvania”, 

Uniunea Internațională a Oamenilor de Creație

Cu drag de Eminescu